Page 10 - MATINF Nr. 4
P. 10

10                                                                                  L.M. Giugiuc



                 È                              È
                               2
                    n (n − 2) t + 1 + n − 1 −       n (n − 2)   t n−1  n − (n − 2) t 2  − 2 (n − 1) t ≥ 0,
                        È   n
            pe 1 ≤ t <        . Consider˘am funct , ia
                           n−2

                        È                              È
                                     2
                f (t) =   n (n − 2) t + 1 + n − 1 −        n (n − 2)   t n−1  n − (n − 2) t 2  − 2 (n − 1) t
                ”        —
                   È
            pe 1,      n  . Avem:
                     n−2

                      È                        È
              0
             f (t) = 2   n (n − 2)t + n − 1 −     n (n − 2)   n (n − 1) t n−2  − (n − 2) (n + 1) t n  − 2 (n − 1)
            s , i
                        00
                       f (t)           È                    È
                                                                                        2
                                = 2 −    n (n − 2) n − 1 −     n (n − 2) t n−3  (n + 1) t − (n − 1) ,
                    p
                      n (n − 2)
                 ”   È     —
                                                                2
            ∀t ∈ 1,     n   . Cum funct , ia g (t) = t n−3  [(n + 1) t − (n − 1)] este strict cresc˘atoare, ca produs
                       n−2
                                                                        00
            de funct , ii strict cresc˘atoare s , i strict pozitiv˘a, deducem c˘a f este strict descresc˘atoare. Cum f 00
                                                                                                  €        Š
                                                                                                     È   n
                                                         0
                             00
            este continu˘a s , i f (1) > 0, deducem c˘a sau f este strict cresc˘atoare, sau c˘a exist˘a γ ∈ 1,
                                                                                                        n−2
                                                                                    ”         —
                                                                                        È  n
                         0
                                                                                                        0
            astfel ˆıncˆat f este strict cresc˘atoare pe [1, γ] s , i strict descresc˘atoare pe γ,  . Cum f este
                                                                                          n−2
                                                                                                  €  È     Š
                          0
            continu˘a s , i f (1) = 0, deducem c˘a sau f este strict cresc˘atoare, sau c˘a exist˘a δ ∈ 1,  n
                                                                                                        n−2
                                                                                     ”        —
                                                                                        È
            astfel ˆıncˆat f este strict cresc˘atoare pe [1, δ] s , i strict descresc˘atoare pe δ,  n  .
                                                                                           n−2
                                           ¦        € È    Š©
                ˆ                                        n     = 0.
                In concluzie, min f = min f (1) , f
                                                        n−2
                              È
                Cazul 2: t ≥     n  .
                                n−2
                Avem:
                                               √     √
              É                                              2             É
                n − 2                            n −   n − 2                   n − 2
                      (a 1 + a 2 + . . . + a n ) +             a 1 a 2 . . . a n ≥   (a 1 + a 2 + . . . + a n ) =
                  n                                  2                           n
                                                            2    ‹
                                                            t + 1
                                              È
                                            =    n (n − 2)          ≥ n − 1.
                                                              2t
            Demonstrat , ia este complet˘a. S˘a remarc˘am c˘a egalitatea are loc atunci cˆand toate numerele sunt
                                                                                 È  n
            egale cu 1 sau atunci cˆand un num˘ar este 0 s , i restul sunt egale cu    .
                                                                                   n−2
                ˆ
                In ˆıncheiere, propunem cititorilor spre rezolvare urm˘atoarea:
                Fie n ≥ 4 un num˘ar ˆıntreg. Pentru ce valori ale lui k > 0 inegalitatea
                                                          √     √
                        É                                                2
                          n − 2                             n −   n − 2                 k
                                 · (a 1 + a 2 + . . . + a n ) +           · (a 1 a 2 . . . a n ) ≥ n − 1
                            n                                    2
                                                      P            n(n−1)
            are loc ∀a 1 , a 2 , . . . , a n ≥ 0, astfel ˆıncˆat  a i a j =  ?
                                                                     2
                                                    1≤i<j≤n
            Bibliografie
            [1] L.M. Giugiuc, An Unusual Configuration, MATINF, nr. 3 (2019), 25-26.
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15